La-nceput au fost soferii

Scena decupata cu ochii de navetist al banalului prin geamul lui 41 (good old-fashioned tram no.41). Un tip in Cielo incearca disperat sa depaseasca o alta masina. E nervos, ridica amenintator mana stanga, in care tine un mar, inceput, probabil, la ambuteiajul anterior. Pe bordul masinii se zareste o Biblie. Mana vrea sa devina pumn, dar marul s-ar face compot. Tipul, inca nervos, reuseste depasirea si-si continua periplul pe strada ce serpuieste... Si-a mai trecut o fapta buna in contul pioseniei. Sa-l intelegem, poate se grabea spre Eva lui.

Nou! Metrosexualul de 41

Drum spre munca, tramvai, casti in urechi. La un moment dat se urca doi duzi (pluralul romglez de la englezescul dude, n.a.). Amandoi geluiti, unul cu geaca de piele cu gulerul ridicat, tentativa de eleganta tip RATB, celalalt in trening, barba de 2-3 zile, atent decupata si selectionata. Discuta intre ei, nu aud ce, v-am spus, am castile pe urechi, tunat pe cityfm. Poate vorbesc din Kant sau Can-Can, nu-mi dau seama prea bine. La un moment dat, cel cu gulerul ridicat scoate un servetel din buzunar si i-l ofera celuilalt: asta il ia, ii umezeste un colt cu saliva (acum incep sa ma indoiesc ca ala de pe parul lui e gel) si incepe sa foreze cu zel in urechea dreapta. Il mai scoate, se uita in servetel sa vada rezultatul, isi mai admira chipul reflectat in geam (totul e in regula si cool), mai urca o gagica la prima, saliveaza cand o vede, uda servetelul, iar foreaza. Cei doi coboara intr-un final, inainte sa apuc sa-mi vars dimineata cu totul. Imi indes mai tare castile pe urechi, incepe o piesa AC/DC: Rock'n'roll Train. Parca zaresc pe geam un colt de soare. Sau e doar ceara pe-un colt de servetel?

Caine pe picior de picnic

Click sau ham! pe imagine pentru marire.

Solutia de criza: nasul fin si parul briza

Dupa calatoria de azi-dimineata cu tramvaiul m-am gandit ca, langa programele guvernamentale de larga respiratie gen Prima casa, Primul siloz si primul ce-o mai fi, ar mai fi loc de inca unul: Primul spray. Statul sa subventioneze sprayul, sa zicem cu 95%, iar dragul de calator ce insista sa se tina de bara de sus, in timp ce ailalti de jos se usuca incet, de (o)dor si drag, sa aiba un aport de 5%, adicatelea sa vina cu sapunul de casa. De-acasa, normal. Iar pentru cine nu are nici avansul asta, hai sa se mai lanseze un program: Primul clabuc. Sa mirositi bine!

Ce se intampla, cand se intampla?

La ultimul cutremur ce ne-a zgaltait nitel mai tare am avut o mica revelatie pentru mine, si una oarecare pentru omenire: cand se hatana pamantul, toti (dar absolut toti) privim in sus, de parca n-am sti ca seismul se produce jos, in maruntaiele pamantului. Prin extensie, mi-am dat seama ca, atunci cand ploua, privim in jos, desi picaturile vin de sus.
Veti spune ca e normal ca la cutremur sa privim spre tavan si sa-l sustinem cu privirea, ca sa nu cada. Asa e, dar pun pariu ca si cei surprinsi de seism in strada tot in sus privesc. Oare e un gest reflex sau ne simtim foarte mici pentru cateva secunde? Asa, cam de cateva grade Richter.