La-nceput au fost soferii

Scena decupata cu ochii de navetist al banalului prin geamul lui 41 (good old-fashioned tram no.41). Un tip in Cielo incearca disperat sa depaseasca o alta masina. E nervos, ridica amenintator mana stanga, in care tine un mar, inceput, probabil, la ambuteiajul anterior. Pe bordul masinii se zareste o Biblie. Mana vrea sa devina pumn, dar marul s-ar face compot. Tipul, inca nervos, reuseste depasirea si-si continua periplul pe strada ce serpuieste... Si-a mai trecut o fapta buna in contul pioseniei. Sa-l intelegem, poate se grabea spre Eva lui.

Nou! Metrosexualul de 41

Drum spre munca, tramvai, casti in urechi. La un moment dat se urca doi duzi (pluralul romglez de la englezescul dude, n.a.). Amandoi geluiti, unul cu geaca de piele cu gulerul ridicat, tentativa de eleganta tip RATB, celalalt in trening, barba de 2-3 zile, atent decupata si selectionata. Discuta intre ei, nu aud ce, v-am spus, am castile pe urechi, tunat pe cityfm. Poate vorbesc din Kant sau Can-Can, nu-mi dau seama prea bine. La un moment dat, cel cu gulerul ridicat scoate un servetel din buzunar si i-l ofera celuilalt: asta il ia, ii umezeste un colt cu saliva (acum incep sa ma indoiesc ca ala de pe parul lui e gel) si incepe sa foreze cu zel in urechea dreapta. Il mai scoate, se uita in servetel sa vada rezultatul, isi mai admira chipul reflectat in geam (totul e in regula si cool), mai urca o gagica la prima, saliveaza cand o vede, uda servetelul, iar foreaza. Cei doi coboara intr-un final, inainte sa apuc sa-mi vars dimineata cu totul. Imi indes mai tare castile pe urechi, incepe o piesa AC/DC: Rock'n'roll Train. Parca zaresc pe geam un colt de soare. Sau e doar ceara pe-un colt de servetel?