Drum spre munca, tramvai, casti in urechi. La un moment dat se urca doi duzi (pluralul romglez de la englezescul dude, n.a.). Amandoi geluiti, unul cu geaca de piele cu gulerul ridicat, tentativa de eleganta tip RATB, celalalt in trening, barba de 2-3 zile, atent decupata si selectionata. Discuta intre ei, nu aud ce, v-am spus, am castile pe urechi, tunat pe cityfm. Poate vorbesc din Kant sau Can-Can, nu-mi dau seama prea bine. La un moment dat, cel cu gulerul ridicat scoate un servetel din buzunar si i-l ofera celuilalt: asta il ia, ii umezeste un colt cu saliva (acum incep sa ma indoiesc ca ala de pe parul lui e gel) si incepe sa foreze cu zel in urechea dreapta. Il mai scoate, se uita in servetel sa vada rezultatul, isi mai admira chipul reflectat in geam (totul e in regula si cool), mai urca o gagica la prima, saliveaza cand o vede, uda servetelul, iar foreaza. Cei doi coboara intr-un final, inainte sa apuc sa-mi vars dimineata cu totul. Imi indes mai tare castile pe urechi, incepe o piesa AC/DC: Rock'n'roll Train. Parca zaresc pe geam un colt de soare. Sau e doar ceara pe-un colt de servetel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu