Pe vremuri existau persoane care mergeau cu un casetofon dat la maxim pe umar si din care rasunau manele. Stiti, acele casetofoane cu leduri in boxe, de marca: Panaswanic, Sqony. Aceasta specie s-a adaptat vremurilor, iar casetofonul s-a diluat, luand forma telefoanelor mobile. Acum vedem burtosi cu lant la gat si cu mobil in mana, din care rasuna oftaturi despre bani, masini si femei. Un astfel de specimen am zarit acum cateva zile, la buticul din cartier. Burtosul statea cu telefonul in mana, cu volumul tare pe-o manea. Cred ca ala de-o canta incerca sa iasa dintr-o groapa, pentru ca tot urla: "hop, hop, sa se stieee...". Nu stiu exact ce anume voia sa se stie...Burtosul astepta sa-i vina randul si privea tamp spre rafturile cu produse. A stat vreo trei minute. M-am uitat insistent la el. Pentru el nu exista nimeni, nu conta ce e in jur. Nici vanzatoarea, nici ceilalti clienti din magazin. Exista doar el si minunatia lui de scula cantatoare. Burtosul si-a luat tigari si a iesit tacticos din magazin, manelele pierzandu-se pe stradutele din cartier. Eu mi-am luat apa minerala si am plecat spre casa, bombanind in gand. Imi era ciuda pe mine pentru lipsa de atitudine, de civism de cartier.... Dar, cine stie, daca as fi indraznit sa zic ceva, poate as fi ajuns in groapa manelistului din cantec. Hop, hop...Si n-as mai fi apucat sa strig: sa se stie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu